Fole è canti

 

Ind'ista pagine si truvarà uni pochi di e fole è di i canti cunnisciuti in lu rughjone, è ancu in la Corsica sana à dilla franca. Infatti, Marignana ùn hè propiu un paese di cantadori (a paghjella in particulare, ùn ci hè mai vissuta, hè listessa ind'ì l'altri paesi di u rughjone, par altru), è ne risulta chì a maiò parte di i canti sò canti sacri è dunque diffusi assai.

In quant'à e fole, ùn saranu trascritte quì sottu cà quelle ch'anu lasciatu un pruverbiu par iste loche.

 

1) e fole

  1 - Hè finitu u tempu chì Marta filava  
  2 - I Pristaticci  

2) i canti sacri

 
  1 - Diu vi salvi Regina  
  2 - Cantu à a Madonna (Sunate campane corse)  
  3 - Aiò ! Fratelli  

3) Canzunelle, puesie è canti cunnisciuti

 
  1 - U Ninni Nanna (A Nanna d'Aitone)  
2 - Neve
  3 - O Matté di la Surella  
  4 - A Nanna di u Cuscione  
  5 - Barretta Misgia  
  6 - A Predica di a Rustaghja  
     

4) Canzunelle o impruvizazione pupulare

  1 - Piccula impruvizazione par l'alizzione di u merri di u 1995  
  2 - U Thermomètre (alizzione)  
     


 

1) e fole

 

Hè finitu u tempu chì Marta1 filava

1-l'usu cummunu vole "Berta". Da tandu, cumu spiigà issu "Marta"? Forse chì s'hè fatta l'apartura abituale in lu rughjone : "È>A", è chì datu ch'ellu ùn esiste "Barta" da nome, hè mutatu in "Marta"...
     
2-pridicà e lode : vantà i meriti è e qualità

4-sò : forma lucale di "ciò"

C’era una volta , in tempu di i Rumani, indì l’Antichità, una vichjarella chì stava à Roma è ch’ùn piantava à pridicà e lode2 di Nirone, l’impiratore crudele di quella epica, cunnisciutu pà e so malfatte in quantità è ch’elli ne avianu tutti u sbelu3.

Ma à a ritrosa di u parè ginerale è di sò4 ch’ellu cummandava u sennu5, e prighere di a vichjarella piuvianu senza stancià par issa rubaccia di Nirone.  

“Ch’ellu campi st’omu quì, o Signore, fate ch’ellu campi cent’anni è più !” a vichjarella ripitia sempre.

È fà è fà, veni vinendu quellu scilleratu di Nirone avia intesu parlà, par sente dì, di 'ssa vichjarella strana.

 « Comu ?! Si ne vurrà ride di mè, quessa ? U più ch’e aghju fattu opara in la me vita, hè quand’e' aghju tombu un ischiavu6 d’un colpu unvece7 di mettelu à u suppliziu… O tantu saraghju po divintatu troppu tennaru ?  » Nirone briunò in lu palazzu.

D'infatti, c’era da esse in collara : mentre ch’ellu s’aduprava à fassi mal vulè da tutti quanti dipoi sempre, quessa paria ch’ella u tinissi daveru!

Face chì pigliò è andede à truvalla, a vichjarella. Marta si chjamava.

 « Allora ! Chì sò ‘sse fole ! ‘Ce8 chì saristi sempre prighendumi u bè ! »

 « Iè, o Nirò, v’hanu dettu u veru. Anghji9 ghjornu, vi facciu una prighera. » Marta li disse.

 «È cumu hè chì tù mi teni ? Chì vene chì tù mi voli bè ? » li rispose Nirone, bellu cà stunatu.

“Ah, tenevi po, ùn vi tengu micca, manc’appena. Ma eiu ne aghju cunnisciutu impiratori. Aghju cunnisciutu à vostru missialu10. Ci arricava a paura. Un pocu di bonu quessu sì ! Dopu hè vinutu vostru babbu : niente cà u so nome ci dava u siscu ! Oramai ci sete voi : dopu u babbu è u babbone, u figliolu, ed hè sempre peghju ! Allora mi dicu ch’ellu hè megliu chì vo ci stiate voi, chì sì o nò à sapè quellu chì vinarà dopu cum’ellu sarà… » A l’avia detta franca è chjara, Marta.

À Nirone li piacia : a so riputazione era salva, ùn era turnatu mullaccone cum’ellu a cridia.

Ma si primurava quantunque Nirone di sò4 ch’ella avaria dettu a ghjente s’ella u vidia cusì cuntente11. Tandu fece neciu di piglià aria è li cummandò : 

« Allora quessa hè bella ! Ùn basta chì tù 'nsulti à mè è à babbu, ma in più ci ne hè ancu par missiavu !... Ma dimmi ghjà, sai filà ? » Nirone mughjò.

« Sicura ch’e sò filà… » Marta rispundì cù u tremulu in la voce.

« Allora hai da filà una corda trè ghjorni è trè notte !… E nuttate sane, senza rispiru. Ma attente : dov'esse12 bella è sicura13 a corda ! È avà, fà filendu ‘ssa corda chì mi ne voltu da quì à trè ghjorni, senz’altru ! »

 « Ò Vergine ! Povar’à mè ! Cumu mai mi riisciarà bè ?» Marta pinsò, acciaccata da u pinseri.

 È l’omi di Nirone l’inguantonu, a messenu davant’à u tilaghju è a 'nvitonu à cumincià a so faccenda subite subite.

È a tinta si messe à filà è à filà tant’è più… È a vardianavanu14 i sbirri di Nirone. Era vaitata14 a tosa, ùn la li facia à arreghjesi mancu una siconda par rifiatà.

Fatta fine, à u capu di trè ghjorni è trè notte, è doma da tanti i sforzi, e mani aggrancate, a tusarella ci surtia è a faccenda andava à tarmine15. Tandu ne ghjunse Nirone.

 « Allora à chì ne semu ? Issa corda, sarà compia ? » li dumandò.

 « Ié, ié, hè bella cà compia o Nirò... Minà16. » Marta li disse insignenduli u risultatu di u so straziu. Benchì fiacca, a vichjarella trimava da a paura.

 « Ebbè, spergu ch’ella sia bella soda13 a to corda ùn irrompe17 micca. Parchì tutti i palazzi chì tù pudarè cigne cù ‘ssa corda saranu toi ! Eccu par ringraziatti d’esse stata onesta cù mecu è d’avè palesu u to parè malgratu a paura. Cusì sia !» Nirone disse.

 « Quessa po allora !! Ùn la m’aspittava micca ! Par piacè o Nirò, lacatemi puru filà torna un suppulellu ! » Marta prigò. Si sintia u sullevu18 in la so voce.

 « Ahù ! Manc’à pinsalla ! HÈ FINITU U TEMPU CHÌ MARTA FILAVA !»

 È cusì lasciò u so dettu.

 

3-un isbelu : "sbelu" cù un -i- eufonicu, messu par addulcisce a prununcia. Fraquente in lu rughjone.

5-u sennu : u ghjudiziu

6-un ischiavu : "schiavu", da vede 3 7-unvece : forma lucale di "invece"
8-'ce chì : cuntrazzione orale di "si dice chì"  
10-missialu : forma chì si pò sente par "missiavu" 9-anghji : forma lucale di "ogni" chì si sente suvente, cum'è "agni"
 
 
  11-cuntente : forma lucale di "cuntentu"
12-dove : forma lucale di "deve"

 

13-soda : solida

 

 

14-vardianà, vaità : forme lucale di "guardianà" è "guaità"  
 

 

16-minà : forma lucale di "mirà" : "fidiate, videte"

 

15-andava à cumpienda : esse par compie, tuccà u so tarmine
 

17-irrompe : rompe, cù un -ir- eufonicu, da vede 3

 

 

 
18-sullevu : quand'ellu si sente megliu omu, "sulaghjamentu"
 

Ricullà


 

 

 

 

I Pristaticci

 

 

Rimarca : ci hè una virsione più longa chì face intarvene à San Martinu, è chì si compie bè pà u pastore.

 

1- cuntente : forma lucale di "cuntentu"

2- sguasgi : forma lucale di "quasi".

 

C’era una volta un pastore, bellu cuntente1 è pien d'orgogliu chì s’avia francu sguasgi2 tutta l’invirnata  tinendusi tutte e so pecure. A si cantichjulava, si vantava à più pudè. Si ne ridia di 'ssu mese di marzu ch’ùn la l’avia mancu fatta à arricalli i malanni cumè di solitu3. Chì di regula, di u mese di marzu si ne fidava omu pocu pocu :

« Mmarzu, cù le to sette barrette, da a mane à la sera, ne cambii sei è sette ! » Cusì dicia u dettu pupulare.

Face chì Marzu pigliò ombra di a furtuna di u picuraghju, tantu più chì 'ssu sfacciatu ùn la facia finita à sbaccunà è à schirzallu :

 

« Marzu, catarzu, figliolu d’un bugnone,

facciu l’agnelli tamant'è muntoni,

u brocciu tamant'è spurtoni »

Infine ch’à Marzu li vinia a stizza, era bellu più cà ch'ellu ùn ne pudia suppurtà. È pà u so ultimu ghjornu lampò a timpesta a più putente, a più forte, a più tarribule chì si pudia immaginà. Acqua à subissu, ventu da tutte e parte, neve, bufeghja4 pagna pagna ch’ùn si sarianu mancu visti i so propii pedi, tonu è lusine5 senza risparu. Compiu ch’ellu fù quellu sprifondu6, spuntò u sole è iscì u pastore da sott’à u so pilone, è tandu subitu ebb'ecculu chì partia à cuntà e so bestie : ùn ne mancava manc’una !

Alegru quantu mai, u pastore cuntinuava à stuzzicà à Marzu è à fà a sbaccata. Di 'sse scaccanate ne era sempre più techju Marzu, avia i bisci6 oramai chì avà era altru cà troppu. Ma li vinia pocu u tempu, pocu ci mancava ch’ella fussi compia a ghjurnata, è à momenti avia da scalà Aprile. Tandu à Aprile li fece sta dumanda par pruvà à ottene calchì ghjornu in soprappiù :

 

« Aprile gintile, u me fratellu,

prestamine dui cù unu ch’e' ne aghju,

ch’e' fia pente u falsu picaraghju »

 

U mese d’aprile ùn pudia ricusà ‘ssa dumanda di so fratellu, ma vulia tene u so prima7 ghjornu quantunque. Face chì u sole firmede altu è caldu a ghjurnata sana. Si cridia salvu u picuraghju. Ma i dui ghjorni dopu, basta !

L’ultima timpesta saria parsa un agnillucciu mansu attaccat'à questa ! Piuvia è ne falava da fà un mare, e saittate pichjavanu in tarra inghjalocu8, un fretu murtale ingutuppò tutti i circondi è u nivaghjone vistì piane è monti à mantellu. Falava l’aria à pezzi, sguasgi trannicava9 a tarra è paria chì nulla pudessi mai scappà à quellu sprifondu!

Eppuru, torna l’era andata bè à u pastore, è a fece franca. Ma sta volta cun ellu, c’era una pecura sola è a so mandria fù tutta spiantata. È cusì fù punitu d’esse statu cusì arditu.

Da tandu, sò chjamati I PRISTATICCI ‘ssi ghjorni quì, è ‘ce10 ch’accorre à sfidassi di i prima7 ghjorni d’aprile, chì suvente volta marzu !

 

 

 

3- u solitu (so-litu) : l'abitudine.

   
   
   

 

4- a bufeghja : in altre loche "a nebbia", "a fumaccia".

6- micidiu : timpesta forte forte chì spianta è si porta tuttu. 5- e lusine (lu-sine) : in altre loche "l'accendite".
   
   
   
7- forma lucale di "primu". "prima" hè invarievule in lu rughjone.  
   
9- trannicà : forma lucale di "trinnicà" 8- inghjalocu : una di e forme lucale di "ognilocu". Ci hè dinò "ugnulocu", "anghjilocu".
   
  10- 'ce chì : cuntrazzione di "si dice chì"

 

Ricullà


2) i canti sacri

 

 

 

Diu vi salvi Regina

 

 
Cantu riligiosu criatu in Italia da Francesco de Geronimo versu u 1675. Sceltu da innu naziunale corsu durante una cunsulta tinutasi in Corti u 30 di ghjinnaghju di u 1735, postu chì tandu hè pruclamata l'indipindenza di a Corsica è ch'ella hè piazzata a Corsica sott'à a prutizzione di a Vergine Maria. Ci saria statu un cambiamentu ind'ì l'ultima stanza in lingua corsa : "nemici nostri" saria statu messu invece di "nemici vostri", ma sicondu u storicu Paul Silvani, ista mudificazione era dighjà stata fatta innanzu in lu testu talianu.

Diu vi salvi Regina,
E madre universale.
Per cui favor' si sale,
Al Paradisu.
Per cui favor si sale,
Al Paradisu.

Voi siete gioia è risu,
Di tutti i scunsulati,
Di tutti i tribulati,
Unica speme.
Di tutti i tribulati,
Unica speme.

Voi da i nemici nostri,
A noi date vittoria
E poi l'Eterna gloria
In Paradisu.
E poi l'Eterna gloria
In Paradisu.

 

A ligenda vole ch'ellu fussi criatu stu cantu da un pastore niulincu, Salvadore Costa, in la cappella San Marcu in Corscia, u 25 d'aprile di u 1720 . A  virsione sana conta 7 strofe.
 
   
   
   
   
   
   
   
   
   
 

Ecculu cantatu pà a messa di a Santa Maria, u 15 d'aostu di u 1997, in la ghjesgia di Marignana:

Diu vi salvi Regina (MP3, 928 Ko)

 

 

Ricullà


 

 

 

 

Cantu à a Madonna

 

 
 Cantu scrittu da Munsignore Casanova.

Sunate campane corse,
Sunate in alegria,
Cantate o ghjesge* corse,
Per a Vergine Maria

Sunate campane corse,
Ùn stanciate di cantà,
Sunate campane corse,
Per a nostra Umanità.


Di a fede u rampale,
Chì fideghja la marina,
Bellu tempu o tempurale,
ci prutegi o Regina.
 

 
* : isse parolle ùn currispondenu micca à a virsione originale, ma u più vene cantatu cusì in Marignana u cantu.
 
 
 
 
Eccu un arrigistramentu di stu cantu durante a messa di u 27 di lugliu di u 2008 in ghjesgia di Marignana.

Cantu à a Madonna(MP3, 563 Ko)

 

 

Ricullà

 


 

 

 

Aiò ! Fratelli

 

 
 

 

Aiò ! Fratelli camminemu tutti inseme
A strada hè longa, a notte s'apre.
Populu sceltu, populu di battizzati
Semu le petre, semu la ghjesgia.

(ripigliu)


Tù Signore sè la luce è sè la gloria
Ci cunduci nant'à a strada di la vita.

Tù Signore sè lu focu è sè la forza
È ci porta versu u sole di l'amore.

Sè surgente d'acqua fresca chì disseta
Sè la gioia chì metti par istrada.

Sè lu soffiu è sè lu Spiritu Santu
Dacci forza, dacci core è dacci luce.

Senti u cantu di a Corsica cristiana
Chì ti prega è chì crede è chì spera.

 

 
     

 

Ricullà

 


 

3) Canzunelle, puesie è canti cunnisciuti

 

 

 

U Ninni Nanna

 

 
Eccu una nanna cunnisciuta assai scritta da Dumenicantone Versini, dettu Maistrale, versu l'anni 1920-1930.

 

 

Stu bambinellu
Hè natu in Aitoni ;
Quand'ellu hè grande
Purtarà li calzoni.
Dormi, dormi, u me zitellu,
Chì purtarè lu cappellu.

O culumbucciu,
Figliol' di la mammona,
Par tè si tesse
A più bella canzona.
O caru di la minnanna,
Fà lu ninni è fà lu nanna.

Vistu aghju un topu
Chì balla in la so tana
Ed un lumbricu
Chì beie à la funtana.
Quandu l'agnillucciu intisgia
Ti faremu la camisgia.

U babbarellu
Di questu lu tisoru,
Dipoi l'alba
Hè andatu à lu lavoru.
Dormi chì, cù a manu piena,
E frittelle ti sumena.

Un sonnu d'oru
Fà puru in le pannelle;
È par fà ride
E pecure è l'agnelle,
Quand'ellu spunta lu fiore
Sii prontu à fà l'amore.

Cunnoscu un grillu
Chì salta à la ritrosa
È una lumaca
Chì vole esse a so sposa.
Quandu avaremu i dinari
Ti faremu li calzari.

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
     

 

Ricullà

 


 

 

 

Neve

 

 
Puesia scritta da Ghjacumu Santu Versini, ch'era stututore, publicata ind'ì A Cispra, di marzu di u 1914 senza l’ultima stanza ch'hè stata aghjustata dopu ind'ì l’antulugia di Matteiu Ceccaldi in lu 1973, è ind'ì quella di Ghjacintu Yvia-Croce in lu 1987, incù l'aiutu d'anziani allevi di Ghjacumu Santu Versini. L'insignava à i so sculari, face chì parechji a cunniscianu à mente ancu bellu più tardi.

 

I grataghji fulighjinosi
Anu le so faldette bianche
E fate, ch’ùn sò mai stanche,
L’anu fatti cusì pumposi
I grataghji fulighjinosi !

I licciaconi è li pulloni
L’hà vistuti tutti lu ventu
Di causgiulelle d’argentu.
Sbacuneghjanu da ricconi
I licciaconi è li pulloni !

U sole hè spentu. U celu piegne.
Più tarra. Più monti. Più machja.
Un nuvulu di corbi grachja.
Malacci à ch’ùn hà ghjuntu legne !
U sole hè spentu. U celu piegne.

Neva, neva, è neva fiori !
Di biancu s’impanna lu mondu,
Bellu granu sarà più tondu
Pà i buiaghji è li pastori.
Neva, neva è neva fiori !

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
     

 

Ricullà

 


 

 

O Matté di la Surella

 

 
Eccu una ballata cunnisciuta inghjalocu in Corsica. A cunnosce sempre a ghjente, ma forse micca sana sana.

 

O Matté di la surella,
Di u to sangue preziosu
N'anu lavatu la piazza,
N'anu bagnatu lu chjosu.
Ùn hè più tempu di sonnu,
Ùn hè più tempu di riposu.

Or chì tardi, o Cecc'Antò ?
Ordili trippa è budelli
Di Ricciottu è Mascarone,
Tendili tutt'à l'acelli.
Oh ! Ch'un nuvulu di corbi
Li spolpi carne è nudelli.

O Dumè, lu me cucinu,
Armati, fanne un spavechju
Chì si sò spachjati in piazza.
Anu dettu chì sè vechju
E à minacce di donne
Ùn li porghjenu arechja.
 

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Ricullà

 


 

 

A Nanna di u Cuscione

 

 
A nanna di u Cuscione hè cunnisciuta in tutta a Corsica, di sicuru micca sempre sana sana.

Ci hè da nutà chì a virsione originale hè scritta ind'un parlatu pumuntincu, induva -ll- si prununcia di manera spiziale : à i ghjorni d'oghje si scrive -dd- (beddu, baddata,...) ma ùn currisponde micca esattamente à ciò chì si sente è ci hè statu parechje scritture par istu sonu. Citemu -dh- (Munsignore della Foata) ch'era sicuramente a scrittura a più chì si sumigliava à a rialità, ma corse dinó a scrittura -dr-.

Face ch'in parechji lochi, ancu puru in Cismonte è in le parte di u Pumonte ind'ellu si dice -ll- (bellu, ballata,...), e parsone a ricitanu cù -dr- : zitedra, nannaredra,...

Altri unvece facenu l'adattamentu da par elli è a dicenu in lu so parlatu, cumè sta virsione quì. Quantunque si vede gunnedru : simpliciamente a parolla gunnellu ùn esiste micca (o più ?) in lu rughjone, dunque hè stata lasciata tal'è quale.

 

 

In li monti di Cuscione
C'era nata una zitella,
È la so cara mammona
Li facia la nannarella.
È quand'ella l'annannava
Stu talentu li prigava :

"Addrumentati par pena
Aligrezza di mammona,
Ch'aghju da allistì la cena
È da cosge li piloni
Pè u to tintu babbarellu
È pè li to fratilloni.

Quandì vo sarete grandi
Vi faremu lu vistitu
La camisgia, lu gunnedru
È l'imbustu ben guarnitu
Di stu pannu sfinazzatu
Chì si tesse à Curtichjatu.

Vi daremu lu maritu
Allivatu à li stazzali,
Un billissimu partitu ;
È sarà lu capurali
Di li nostri muntagnoli
Picuraghji è capraghjoli.

Quandì andarete spusata
Purtarete li frineri,
N'andarete incavalciata
Cun tutti li mugliaccheri,
Passarete insannicciata
À caramusa imbuffata.

Lu sposu n'andrà davanti
Cù li so belli cusciali ;
Vi saranu tutti quanti
Li so cugini carnali.
A la zonza di tavera
Vi faranu la spallera.

Quand'arrivat'à lu stazzu
Duve aveti poi da stane
Surtarà la suciarona
È vi tuccarà la manu
È vi sarà prisintatu
Un tinellu di caghjatu.
 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Ricullà

 


 

 

Barretta Misgia

 

 
Eccu un'altra canzunella assai cunnisciuta in tutta  a Corsica.

Barretta misgia bella incalfata
Cù la me pippa sempre imburrata,
Scurnichjulendu quì è culà
Portu le capre à pasculà.

Barretta misgia annant'à l'arechja,
Cù lu pilone è la sacchetta,
È lu me cane, u pidiolu
Pasciu le capre per Niolu.

Ghjuvan Martinu me fratellu
Si n'hè partutu pè lu battellu,
Sta mane in Francia si n'hè andatu
Ind'un'usina impiegatu.

Ma preferiscu le campagne,
È l'aria pura di le muntagne,
Puru lu chjostru possu spazzane
ch'esse impiegatu à l'arsanale.

U latte biancu, un casgiu frescu,
Un bellu brocciu cù lu caprettu,
Ne campa tutta la me famiglia
Di l'impiegati ùn aghju invidia.

E' sò Francescu u spinsiratu
Sempre cuntente, mai prissatu.
Cù lu me cane, u pidiolu
Curu le capre per Niolu.

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Ricullà

 


 

 

A Predica di a Rustaghja

 

 
Puesia giocosa scritta da Munsignore della Foata, ma sparta assai à bocca in tempu d'una volta, è sempre cunnisciuta à pezzi in li paesi. Ùn si tratta micca di mettela quì sana sana.

Simone u cioncu
Circava in la flicaghja.
Ghjunghje lu prete,
"O Prete, ùn vò più in piaghja.
- È parchè, lu me Simone ?
- Aghju persu a me rustaghja.
- Lascia fà, lu me cumpare,
Vogliu fà trimà l'altare."

"Fratelli mei,
s'hè persa una rustaghja.
Chì l'hà la rendi;
L'hà trova in la flicaghja ;
O rinditela dumane
Sinnò, boie ùn si ne impiaghja !
O sintite ciò ch'e' dicu
O sinnò vi maladicu !

"Una rustaghja
Si sà quant'ella costa ;
Ci vol carbone
È farru bell'apposta ;
È ci vol meza ghjurnata
Par avella ben cumposta ;
Dunque, ditela à u patrone :
A rustaghja hè di Simone".

 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Ricullà

 


4) Canzunelle o impruvizazione pupulare

 

 

 

Piccula impruvizazione par l'alizzione di u merri di u 1995

 

 
Eccu un' impruvizazione corta fatta à l'occasione di l'alizzione municipale di u 1995. A prima prova, ùn l'avianu puduta sente tutti, face ch'anu dumandatu ch'ella turnassi.

 

Prima virsione :

...  lu stututore,
Ma noi pà lu nostru merri,
Emu sceltu un duttore.
Un duttore di valore,
chì si chjama Salvadore.

Siconda virsione :

Avianu la stututrice,
Anu pigliatu u stututore,
Ma noi pà lu nostri merri,
Emu sceltu un duttore.
Un duttore di valore,
Chì si chjama Salvadore
.

 

 
 

Prima virsione (MP3, 251 Ko)

Siconda virsione (MP3, 295 Ko)

 

 

Ricullà

 


 

 

U Thermomètre

 

 
U Thermomètre hè una canzunella lucale, fatta à l'occasione d'un'alizzione. Hè stata cumposta da Dumenicu Sandri.

U thermomètre hè un istrumentu ch’hè vindutu è guarantitu,
L’hanu fabricatu apposta par quelli di u contrapartitu.

Oh hi, oh la, cumpratevi un thermomètre !
Oh hi oh la è fateuvi cullà !

Noi l’avemu à trentasette, voi l’avete à quarantunu,
Pigliate stu thermomètre è fateuvi cullà in culu !

Oh hi, oh la, cumpratevi un thermomètre !
Oh hi oh la è fateuvi cullà !

U s’hà messu una arrabbiata è hà dettu « ohimé, sò persa ! »
Marcava quarantasette, u s’avia messu à a traversa !

Oh hi, oh la, cumpratevi un thermomètre !
Oh hi oh la è fateuvi cullà !

Pigliate stu thermomètre, mittitelu in la bambace,
Parchì s’o’ ùn ci vecu male, ùn v’hà più da dà sciappate

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

 

Ricullà